Scrisoare iubirii

Iubire dragă,

Îmi lipsești! Sau mai bine zis, îmi lipsesc una din sistolele şi o alta din diastolele inimii mele…Ritmul cardiac este încetinit. Am nevoie să-mi atingi degetele mâinilor pentru a-mi resuscita muşchiul inimii. Serotonina nu mai este pompată cu forţă către capilarele degetelor de la picioare. Reducerea cantităţii de endorfine a accentuat durerile retinei, iar acum ochi-mi nu-ţi mai miros kinestezia sentimentelor tale.

Să ştii că mi-e dor! Simţi că mi-e dor?

Parcă au trecut luni de la ultima îmbrăţişare ce s-a întâmplat ieri…Îmi place cum mă simt în braţele tale, mă relaxează! Mai mult, găsesc interesante dialogurile dermelor noastre, în special în dimineţile când servim iubirea împreună la micul dejun. Pielea-mi chicoteşte ore întregi după consumarea momentelor de întâlnire vizuală, eu de o parte, tu de cealaltă a legăturii noastre.

Este minunat când ne vorbim fără vorbe, când împărtăşim din priviri aroma energizantă a cunoasterii. Ne înţelegem perfect când insiprăm-expirăm vălul de lumină solară care ne mângâie trăirile…este, de fapt, un compliment al existenţei lui “noi doi”! Iar eu sunt fericită când intimizăm în felul acesta, când avem întâlniri tandre şi îmbibate de dorinţă ale simţirilor neajustate!

Mă simt iubită chiar şi atunci când nu ne regăsim fizic…

Mă simt dorită chiar şi atunci când nu ne avem…

Ştiu că mă iubeşti şi-mi place să ştiu…

Ştiu că nimic nu ne poate garanta evitarea suferinţei, iar asta nu mă sperie…

Îţi sărut simţirea!

32a

 

Legătura între iubirea turbată și portocale

Dragul meu,

Chiar acum mănânc o portocală dulce, foarte dulce! Şi asta mi-a adus aminte de portocalele pe care mi le-ai mâncat! Cred că vreo 4 în total…

Şi mai mult, am învăţat de la tine să curăţ acest fruct fără să mai simt acest act ca fiind scârbos! Mâinile-mi miros acum a zeamă citrică, iar pielea pare-se că nu mă ustură!

o dimineata perfecta

Minunat! Sau poate toată această lipsă de simţire să fie din cauza turbării?

Conform DEX-ului online, a fi turbat înseamnă a fi mânios, violent, nebun (de durere, de spaimă), pasional, care are intensitate mare, grozav, infuriat, furibund, sălbatic…

Femeia care a turbat este cea care a mâncat o portocală curăţată de mâinile tale, care a gustat-o împreună cu tine şi care acum a asimilat vitamina C în sufletul ei astfel încât poate simţi mireasma proaspătă a curajului de a fi ce tu vrei ca ea să fie, o turbată.

Ea este pasională…

Ea se simte uneori trădată…

Ea dăruieşte cu intensitate…

…iar toate astea fac ca tu, cel pentru care darurile ei sunt, să îi mai cureţi încă o portocală…

Turbata după portocale!

Sfânta Vină în Postul Paștelui

Viaţa are viteză proprie. Aşa că, ori îţi adaptezi viteza vieţii care se întinde ochilor tăi, ori trăieşti clipele pe jumătate! Aşa cum “timpul” este cunoscut ca şi măsura existenţei, “vina” ar putea măsura faptele trecute! Aşa cum avem o vârstă (20 de ani, 30 de ani etc.), la fel putem spune că acum vom sufla în totul vinei spulberând “n” culpabilităţi strânse puternic la pieptul nostru…

  • Vinovăţia, egoism extrem

Ne place să ne simţim vinovaţi, fie că suntem sau nu cu adevărat răspunzători de întâmplările din viaţa altora! Fie că am greşit sau nu, faţă de propria persoană ori față de alţii! Este purificator momentul în care te acuzi…adică te spali, te cureți, îţi iei din greutatea de pe suflet asumându-ţi fapte trecute şi greşeli fataliste…Starea asta, prelungită securizează propriul egoism în lupta cu propria-ți individualitate. Vrei să nu mai greşeşti, să îndrepţi, să repari! Fără a acţiona în mod real, ci supunându-ţi mintea unor pedepse morale! Este mult mai uşor să te plângi ţie, iar din când în când să te mai panseze alţii şi să “repari” la nivel mental, imaginativ, GREŞEALA! Pseudogestul rectificării greşelii prin asumare totală a vinovăţiei, în realitate, îţi hrăneşte doza de omnipotenţă, autosuficienţă, te transformă în erou, în salvator, îţi oferă posibilitatea de a “acumula” viitoare culpe (ale tale sau ale altora)…

  • Rugăciuni pentru autoînvinovăţire

Aşadar, în toată spovedania ideativă, tu eşti preotul, tu eşti păcătosul! Îţi dai canoane, îndreptar de păcate, efectuezi ritualuri de purificare sub strica monitorizare a clericului din tine! Ţii post, chiar post negru emoţional. Nu mai socializezi cu oamenii, fugi, te ascunzi, dar tot te vezi. Continui postul…Autoizolarea ta de exterior şi înstrăinarea de al tău interior te anesteziază! Te depersonalizezi…Nu mai simţi durerea provocată de neputinţa ta în faţa vinei! Parcă, parcă te-ai ierta…

  • Dezvinovăţirea, şansa de a greşi fără asumare disfuncţională

A greşi este ocazia de a-ţi cunoaşte limitele, conştientizarea greşelii fiind confundată de multe ori cu autoînvinovăţire!

A te simţi vinovat este varianta prin care poţi deveni vinovatul fără vină!

A trăi vina este momentul pe care-l poţi transforma în posibilitatea de a-ţi analiza atitudinea, alegerile, simţirile!

Vina este şansa de a vindeca vina, nu de a o regreta şi repara în minte, ci de a-ţi da şansa de a merge înainte si a-ţi întineri viaţa, să fii un copil……un copil care greşeşte natural, din inerţie, nu stimulat de alte vinovăţii…