Ce spune iubirea despre tine?

Oamenii iubesc, de-a lungul vietii, in multe si diferite feluri…Nebuneste, linistit, adrenalinic, masochistic, pasional, inocent…Toti iubim si invatam ca prima iubire nu dureaza o vesnicie asa cum ne place sa credem…Multi dintre noi am invatat ca dovada iubirii este suferinta pe care o resimtim cand pierdem omul pierdut…Ca celalalt ne iubeste daca sufera pierderea noastra. Iata un model vechi, dar de noutate, si anume ca iubim ceea ce am pierdut…

Cum iubesti nu te defineste ca persoana! Dezvaluie puterea interioara de a te construi!

Cum esti iubit nu spune despre celalalt cum este! Ci despre cat il lasi sa vada din tine!

Ce ar putea spune iubirea despre tine?

Probabil ai iubit nebuneste cel putin o data pana acum. Ai suferit, iar asta ti-a oferit dreptul sa iei cu tine ceva din fiecare fost partener! Fie ca a vrut sa-ti dea sau nu ceva din el, ai luat! Crezand ca vei detine pentru totdeauna pilula vindecatoare pentru vechile tale dureri. Ti-ai asigurat un loc in amintirea celuilalt, caci posezi ceva al lui. Ca nu te va uita. Da, nu te-a uitat! Si este inca legat de tine printr-o sfoara invizibila numita resentiment.

Din pacate, resentimentul nu vindeca! Nici nu-ti aduce inapoi! Te tine pe loc. Si cere in schimb un pret. Al solitudinii emotionale. Nu iti permite sa te atasezi. Te simti liber stiind ca ai legat de tine trecutul! Te simti razbunat! Aceasta este iluzia independentei. Pentru ca dincolo de aparente, esti intr-o inchisoare si executi pedeapsa iubirii imposibile! Speri ca-ti vei vindeca rana veche produsa de altcineva cu acest resentiment. Pune-te pentru o secunda in locul celui de la care ai „furat”. Ce emotie experimentezi?  Mai incearca o data! Fii mai onest…

La un moment dat posibil sa intelege si sa accepti ideea de schimb reciproc in iubire! Cand iei si nu oferi poate insemna ca esti in cautarea unui vindecator sau a gasirii unui vinovat. Pana nu identifici partenerul cu unul dintre cele doua roluri, nu vei da! Iar cand esti suficient de securizat sa o faci, e prea tarziu…Nu mai ai cui sa oferi! Sau poate vei gasi tot un cautator de vindecare si veti imparatasi o perioada dulcea durere. Insa nu veti fi suficient de Salvator unul pentru celalalt. Unul va ramane nemultumit fiindca a dat mai mult decat a primit. S-a sacrificat pentru a-i inchide rana celuilalt in timp ce a sa se adancea. Nemultumitor, nu? Sau…

Arsenie Boca spunea ca “la început dai din ce ai, iar când nu mai ai, dai din ceea ce ești”. Dacă nu esti sincronizat cu partenerul, el nu va mai fi langa tine pentru a primi ceea ce tu cu greu ii dezvalui.

Maturizarea in iubire vine o data cu relatiile esuate! Ceea ce nu a functionat in relatia precedenta iti spune ceva despre tine! Iti poate spune cat de adanca este rana de care nu te desprinzi. Iti poate spune ce fel de tipologie a partenerului cauti. Posibil sa-ti puna in fata ochilor obiectivele personale. Apoi vine constientizarea! „Vezi” cauza! Doar ca momentul constientizarii nu te ajuta in totalitate! Pentru ca iti indica trecutul. Ai constientizat, iar acum ce faci cu ce stii? Si ce daca stii ce nu ai facut bine in iubire ori ce nevoie t-a impins sa faci niste alegeri in viata? E ca si cum esti spectator la propria-ti viata, dar nu poti interveni…De obicei, in urma constientizarii tinzi sa eviti sa schimbi felul in care alegi un partener in iubire. Daca reusesti sau nu, asta nu mai tine de constientizare…

Ce poti face pentru tine nu este neaparat schimbarea alegerii. Simbolic vorbind, ai putea sa te confrunti. Sa te intrebi, ca si cum ai fi un potential partener pe care l-ai avut sau dupa care tanjesti, daca tu te-ai implica intr-o relatie cu tine, daca ai petrece restul zilelor cu tine incercand sa repari la nesfarsit un neajuns care nu-i al tau?

Posibil sa ai norocul si dai peste un Vindecator. Intri in relatie cu un Salvator. Tine minte! Salvatorul isi face treaba cu tine apoi merge mai departe pentru a-si indeplini misiunea!

Asadar, foloseste constientizarea pentru a-ti analiza resursele, nu pentru a identifica o cauza…daca nu ai inteles pana acum ca aceasta cauza este in tine, in structura ta psihologica! Fa diferenta intre a fi vinovat si notiunea de „cauza este in tine”! Asta ar putea fi sansa ta de a iesi din zona victimizarii.

Ai dreptul sa repeti greselile (asa cum tu le numesti), adica pattern-urile (cum le numesc eu)! Aceste pattern-uri le dizolvi repetandu-le asumat, respectandu-ti rana, dar nu aruncand-o pe umerii celuilalt. Compara importanta aliantei tale cu trauma proprie cu importanta relatiei de iubire cu un om! Poate ca iubesti mai mult relatia pe care o mentii cu o idee, posibilitate, ceva nematerial, care s-a intamplat de multa vreme. Ce iti aduce bun o astfel de legatura? Te implineste? Poate ca nici tu nu te-ai implica intr-o relatie cu cineva care deja iubeste altceva…Ai putea sa-ti asumi rolul de amant pana cand partenerul tau va rupe legatura de iubire cu rana sa? Nici nu stii cand va fi pregatit sa o faca sau daca o va face!

Cred ca ti-e teama sa rupi alianta cu trecutul! Asta iti va produce o suferinta mai mare decat cu cea cu care esti obisnuit sa traiesti.

Stiu ca ai nevoie de sprijin sa pui piciorul in prag, iar pentru asta exista familia ori prietenii ori specialistul. Sa-ti infrunti durerea de unul singur nu este neaparat un act de curaj…

Vrei sa ai o relatie de iubire sanatoasa, atunci renunta sa mai crezi in basmele conform carora drumul pana la iubire este plin de obstacole si durere!

Nu mai crede ca iubirea vine in urma unor dovezi de suferinta!

Nu mai accepta sa-ti faci rau ca sa primesti iubire!  

Nu-ti mai etala rana ca pe o virtute!

Nu-ti mai ascunde dorinta de a iubi normal ca pe o slabiciune!

Ai la indemana iubirea ca sa inveti despre tine, viata, oameni, relatii. Nu pentru a suferi! Ci pentru a exersa fericirea, starea de bine, pozitivul!

Sa nu te desparti niciodata de tine!

Cred in puterea iubirii. Orice fel de iubire. Conditionata. Neconditionata. De sine. Pentru ceilalti.

Cred ca iubirea semnifica evolutie, iar tot ce-i bun in viata ta se naste din iubire.

Cand iubesti experimentezi. Te schimbi. Schimbarea presupune evolutie. Evolutia inseamna cunoastere. Iar cunoasterea duce la iubire.

Este un cerc in care se invart putini. In afara acestui cerc sunt multi ce ii dau tarcoale intrebandu-se ce-i inauntrul acestuia. Si pentru ca nu primesc acest raspuns, si anume, ce e iubirea, o neaga, o resping. Spun ca iubirea aduce suferinta. Aduce! Daca esti singur si nu cu tine!

Cercul iubirii este un mister si este asociat cu Dumnezeu. Iubirea este o chestie mistica la care toti acced, dar se complac in intangibilitatea ei. Crezi in Dumnezeu? Il simti? Il traiesti?

Iubirea nu are inceput sau sfarsit. Iubirea nu se incheie, ci tu te desparti de tine!

Te desparti cu tam-tam de ceea ce simti si incepi sa te cauti asiduu in altii. Te rupi in doua si suporti durerea asta inutila pentru ca iubirea s-a sfarsit.

Te lasi, te uiti, te ignori, te respingi, te retragi. Si astepti salvarea! Astepti iubirea! O astepti in afara ei. Iar timpul trece…Si este timpul tau in care nu mai esti cu tine…Nu il vei mai recupera. Nu il vei mai retrai. Se va duce. Si gata.

Sa fugi de tine este un act de lasitate. Sa te desparti de tine este iresponsabilitate. Sa iti pierzi propriul timp este prostie.

Asuma-ti relatia cu tine si deschide-te tie! Fa-o sincer. Fara pacaleli. Nu mai pierde vremea! Pleaca cu tine in propriile-ti intunecimi. Exploreaza-te! Impreuna cu tine. Nu de unul singur.

Ti-e teama de ce vei gasi dincolo de tine? Vei avea cu cine sa treci peste aceasta frica! Nu vei fi singur! Vei fi cu tine! Umar la umar! Vei avea cui povesti, cu cine te sfatui.

Nu te desparti de tine! Risti sa calatoresti ca un sihastru in tine. Nu vei intelege mare lucru din ce vei descoperi (daca!). Gaseste cercul iubirii impreuna cu tine! Pentru ca da, iubirea inseamna tu cu tine!

Scrisoare iubirii

Iubire dragă,

Îmi lipsești! Sau mai bine zis, îmi lipsesc una din sistolele şi o alta din diastolele inimii mele…Ritmul cardiac este încetinit. Am nevoie să-mi atingi degetele mâinilor pentru a-mi resuscita muşchiul inimii. Serotonina nu mai este pompată cu forţă către capilarele degetelor de la picioare. Reducerea cantităţii de endorfine a accentuat durerile retinei, iar acum ochi-mi nu-ţi mai miros kinestezia sentimentelor tale.

Să ştii că mi-e dor! Simţi că mi-e dor?

Parcă au trecut luni de la ultima îmbrăţişare ce s-a întâmplat ieri…Îmi place cum mă simt în braţele tale, mă relaxează! Mai mult, găsesc interesante dialogurile dermelor noastre, în special în dimineţile când servim iubirea împreună la micul dejun. Pielea-mi chicoteşte ore întregi după consumarea momentelor de întâlnire vizuală, eu de o parte, tu de cealaltă a legăturii noastre.

Este minunat când ne vorbim fără vorbe, când împărtăşim din priviri aroma energizantă a cunoasterii. Ne înţelegem perfect când insiprăm-expirăm vălul de lumină solară care ne mângâie trăirile…este, de fapt, un compliment al existenţei lui “noi doi”! Iar eu sunt fericită când intimizăm în felul acesta, când avem întâlniri tandre şi îmbibate de dorinţă ale simţirilor neajustate!

Mă simt iubită chiar şi atunci când nu ne regăsim fizic…

Mă simt dorită chiar şi atunci când nu ne avem…

Ştiu că mă iubeşti şi-mi place să ştiu…

Ştiu că nimic nu ne poate garanta evitarea suferinţei, iar asta nu mă sperie…

Îţi sărut simţirea!

32a

 

Legătura între iubirea turbată și portocale

Dragul meu,

Chiar acum mănânc o portocală dulce, foarte dulce! Şi asta mi-a adus aminte de portocalele pe care mi le-ai mâncat! Cred că vreo 4 în total…

Şi mai mult, am învăţat de la tine să curăţ acest fruct fără să mai simt acest act ca fiind scârbos! Mâinile-mi miros acum a zeamă citrică, iar pielea pare-se că nu mă ustură!

o dimineata perfecta

Minunat! Sau poate toată această lipsă de simţire să fie din cauza turbării?

Conform DEX-ului online, a fi turbat înseamnă a fi mânios, violent, nebun (de durere, de spaimă), pasional, care are intensitate mare, grozav, infuriat, furibund, sălbatic…

Femeia care a turbat este cea care a mâncat o portocală curăţată de mâinile tale, care a gustat-o împreună cu tine şi care acum a asimilat vitamina C în sufletul ei astfel încât poate simţi mireasma proaspătă a curajului de a fi ce tu vrei ca ea să fie, o turbată.

Ea este pasională…

Ea se simte uneori trădată…

Ea dăruieşte cu intensitate…

…iar toate astea fac ca tu, cel pentru care darurile ei sunt, să îi mai cureţi încă o portocală…

Turbata după portocale!

7 paşi ca să nu mergeţi „împreună, dar pe drumuri separate”

 

Nu vreau să mă cunoști,

Doar cât să știi că sunt!

Din multitudinea de proști

Tu esti atât de orb umblând

Să îți primești recunostința,

Cu sufletu-ți plăpând arzând

Atât de mult! Ca să trăiești căința! 

1. CONTACTUL

Întâlnirea cu o persoană nouă se concretizează prin destinul genetic prescris al indivizilor în căutarea progresului interior…printr-o strângere de mâini, intersectare a privirilor…..

2. CUNOAȘTEREA. Te cunoşti, dar te accepţi cu bune şi cu rele?

Cunoaşterea de sine ce uşurează procesul constant de transmitere reciprocă a informaţiilor despre sine către celălalt.  Cât de sinceri şi de deschişi sunt cei doi oameni aflaţi în cunoaştere unul faţă de celălalt va determina gradul de apropiere.

3. APROPIEREA.  Aici curajul şi o doză mică de nebunie ajută! 🙂

Cu cât comunicăm mai des și mai sincer, cu atât întrepătrunderea cognitivă devine relevantă, transformând astfel atracţia fizică în atracţie mentală, interpsihică. De aici până la  împărtășire de țeluri și idealuri mai este un mic pas!. Ascultarea devine primordială în această etapă a simțămintelor.

4. INTIMITATEA. Ascultarea activă a nevoilor celuilalt astfel încât să i le poți satisface nelezându-ți propria intimitate! 

Ne place să credem despre noi că suntem apropiați unul față de celălalt când ni se împărtăşesc sau împărtăşim secrete, ni se fac destăinuiri sau ne confesăm, petrecem mult timp cu celălalt, când nu mai putem trăi unul fără celălalt! Înţelegem prin intimitate faptul că celălalt ne acceptă defectele, nu încearcă să ni le şteargă sau corecteze, nu ne divulgă secretele ruşinoase şi devine părtaşul acestora . Însă tot ceea ce contează acum este înțelegerea retragerii în sine a celuilalt-paradoxal definiției uzuale a intimizării.  Intimitatea este distanţa care nu îndepărtează, ci previne invadarea spațiului propriu al tău, da şi al celuilalt. Acest lucru se exprimă prin tăcere şi aşteptare! Neforţarea persoanei de a se deschide când şi cum vrei tu! Aşteptând oferirea pe tavă a vulnerabilităţilor celuilalt va anestezia propria-ţi etalare ce se vrea a fi asumată!

5. RESPECTUL. Acum vă luaţi de mână şi creşteţi!

Trăirea acestei stări de fapt (unii ar numi-o valoare ori normă socială) presupune enorma zbatere internă și spirituală în a-ţi satisface propria nevoie de ataşament când, cu cine şi cât vrei fără a fi condiţionat şi a nevoii celuilalt de iubire atunci când are nevoie, cu cine vrea şi când doreşte (la fel, fără condiţionare).  Păşeşti pe alt drum (diferit de al tău), pe teritoriul celuilalt (cu acordul lui, bineînţeles!); mergeţi împreună dacă aceste două nevoi se pliază!

6. SENTIMENTUL

Acum putem spune că legatura s-a aprofundat îndeajuns pentru a ne simți capabili de emoții cristalizate în energie suficientă cât să întreţină atracţia, dorinţa, legătura! Ceea ce s-a născut în cei doi, sentimentalismul, se numește iubirea de sine prin celălalt!

7. VALORIZAREA

Este etapa finalizării și concretizării emoției; a știi să dai valoare celuilalt prin tine însuți/ însăți este cel mai curajos act al încrederii în partener; a fi recunoscut ca și parte a unei legături emoționale bazată pe respect, sentiment, apropiere și cunoaștere se definește prin ceea ce se numește credința și sacrificiul actului de a se încrede în cel pe care de abia acum începi să-l simţi!

 Drumul acum începe! Dacă nu va fi un drum marcat, cu reguli, cu sinceritate, fără teamă şi fără constipaţie mentală, atunci schimbă traseul! Oricum, nici măcar tu nu îţi poţi garanta că un drum sau altul este cel potrivit ţie până nu încerci! Aşa vei putea ALEGE tu itinerariul şi nu te va lua el „pe sus”!