Femeia împotriva Bărbatului sau Bărbatul împotriva Femeii?

Femeie iubești Bărbatul? Bărbate iubești Femeia?

Dacă răspunsul este negativ, înseamnă că sunteți orbi amândoi și nu sunteți pregătiți să recunoașteti starea de iubire din teama expunerii vulnerabilității…

Dacă răspunsul este afirmativ, atunci de ce nu acceptași love story-urile care au întotdeauna happyend? Care este problema voastră de nu puteți construi în relație, deși încercați o conectare? Vă iubiți...Așa ați răspuns, nu? Și atunci? De ce Unul împotriva Celuilalt? De ce în tabere opuse? De ce în raport de concurență? Aveți ceva să vă demonstrați?

Aș putea continua interogatoriul…răspunsurile voastre sunt predictibile! Nu aveți nimic Unul cu Celălalt, vă doriți, vă susțineți, dar când se termină e jale! Dintr-o dată vă urâți de moarte, împărțiți și ce nu-i al vostru, vă demonstrați IAR care este mai puternic sau care își gestionează cel mai bine suferința…Iar aș putea alcătui o listă lungă de dovezi de iubire, căci asta sunt, chiar și după despărțire, dovezi de iubire! Bine, bine! O iubire mai ciudată, nebună, plină de aversiune. Ați putea-o redenumi IUBIRE ÎMPOTRIVA CELUILALT!

Dar să derulăm puțin firul poveștii în sens opus curgerii sale normale! Și ce vedem la începuturi? Bărbatul o caută pe mama sa, că așa spune teoria, în Femeia de lângă el. Bingo! A identificat figura maternă în figura Femeii! Și începe cucerirea! Sau mai bine zis, recucerirea! Îi arată cât este de independent, dar totuși legat de Femeie printr-un interes manifestat subtil. Flori (asta pe vremea bunicii, nu?), mesaje pe facebook, o cină (asta de pe vremea mamei), un film 3D (că e la modă)…În fine, nu intru în amănunte aici deoarece fiecare Bărbat are strategia sa, specifică, învățată de la mamă și aplicată întâi tot cu aceasta. Într-un cuvânt, obține atenția Femeii, dar nu fățiș! Iar Femeia trebuie să înțeleagă mesajele foarte codificate ale Bărbatului, să nu întrebe de ce și cum, pur și simplu să dețină un translator invizibil spontan (așa cum are mama lui).

Dragii noștri Bărbați, nu vă supărați tare de cele spuse mai sus! Noi vă iubim oricum! Și ca să și suținem declarația, vă spunem că și noi îl căutăm pe tata în voi! Vă vrem iubit, prieten, frate, tată…Că așa am văzut noi că era tata cu mama! Asta în momentele de fericire! În restul timpului, vă dorim reci, nepăsători, nedeclarativi, detașați!

Deci, Femeia și Bărbatul se tatonează acum! Mama își sfătuiește Băiatul să îi acorde atenție, să-i dea importanță noii cuceriri…doar așa o va prinde în mreje! Tatăl își protejează Fiica amintindu-i că ea are demnitate și nu trebuie să se lase cu una, cu două! Dar cei doi îndrăgostiți tot cum le fură inima mintea fac! Și se iubesc! Și se iubesc! Până când mama Bărbatului din Femeia iubită se alarmează, devine hiperprotectivă, hipervigilentă, posesivă, prea iubitoare…Iar tatăl Femeii din Bărbatul iubit începe să gelozească, suspicioneze, epateze și să impună…Sună cunoscut, Femei și Bărbați?

Dar nu e timp de clarificat pe mama din Ea și pe tatăl din El…Și se iubesc cei doi! Și se iubesc! Până când maturitatea mamei din Femeia iubită atinge stabilitatea (căsătorie, casă, copii), iar independența tatălui din Bărbatul iubit parcă ajunge la stabilitate, dar alta (carieră, prieteni). Acest moment critic poziționează Femeia și Bărbatul în opoziție (ca la horoscop). Astrele nu le mai surâd…Relația mamei și tatălui din Femeia și Bărbatul care se iubesc sunt acum unul împotriva celuilalt. Își caută defecte și și le evidențiază reciproc, luptă pentru control și dominație în relația celorlalți doi, Femeia și Bărbatul, care săracii sunt inerți…

Care este soluția? Despărțirea! Dar Femeia și Bărbatul nu își doresc asta! În schimb, mama și tatăl regăsiți unul în celălalt nu mai pot relaționa nicicum! Este imposibil! Cine câștigă dintre cei patru? Cine rămâne cu cine? Cine se va iubi cu cine? Cine va iubi împotriva celuilalt?

Eu risc și dau cu banul! Dacă e pajură Femeia rămâne cu tatăl său pe care să-l iubească împotriva Bărbatului. Dacă moneda pică cu banul în sus, pariez clar pe relația Bărbatului cu mama sa din toate Femeile ce le va întâlni la un moment dat în viața sa! Și dacă pică moneda pe muchie, se rotește în muchie? Ramâne Femeia cu Bărbatul sau Bărbatul cu Femeia? Unul împotriva celuilalt…

Scrisoarea Femeii către Bărbatul pe care nu a știut a-l iubi

Dragul meu Bărbat,

 Şi acum ești prezent în mine, femeia din trecutul tău, sub forma amintirilor, a lecţiilor şi a transformărilor pe care le-am suferit!

Iartă-mi istericalele când ai ales să ieşi din existenţa mea, că m-am supărat pe tine, că te-am ameninţat, că te-am şantajat emoţional şi că am încercat să-ți speculez slăbiciunile!

Iartă-mă că ți-am interpretat sensibilitatea ca formă de laşitate! Am evaluat despărţirile ca reprezentând un pas înapoi în dezvoltarea mea personală, iar relaţia cu tine ca pierdere de timp, însă acum îți sunt recunoscătoare pentru cum ai gestionat finalul legăturii noastre! Reprezinți o treaptă urcată de mine către interiorul meu măcinat de temeri, neputinţe şi frustrări…

Îți mulţumesc pentru fiecare conflict în care eu nu aveam dreptate și mi-ai arătat asta! Așa m-ai aşezat în faţa propriei mele persoane pentru a mă vedea cum sunt cu adevărat și pentru a-mi înfrunta neajunsurile emoționale ce le aruncam în brațele tale!

Îmi cer iertare pentru multitudinea de “S-a terminat!”, afirmaţie cu care speram să trezesc în tine propriul meu control aşteptându-ți validarea! Îmi pare rău pentru momentele ce le-am creat a-ți fi oportune în lupta  pentru inima mea! Acum ştiu că nu aşa se întâmplă dragostea, nu aşa se exprimă sentimentele, nu aşa rezistă şi se demonstrează iubirea!

Îți mulţumesc pentru clipele minunate pe care mi le-ai oferit! Ştiu că m-ai iubit! Am simțit asta! Nu știam că merit însă iubirea ta….

Te-am enervat, şantajat, castrat, dominat, acuzat pe nedrept, suspicionat de infidelitate…şi asta pentru că eram o fetiţă speriată ce amestecase felurile de iubire!

Te-am responsabilizat ca iubit, tată, frate, prieten, şi realizez cât de greu ți-a fost să îndeplinești toate aceste roluri simultan! Te-am obligat să mă iubești în mai multe feluri ca să suplinesc neiubirea mea!

Am plâns de ciudă, de nervi şi de neputinţă când nu am primit de la tine iubirea aşa cum o vroiam eu şi cum văzusem eu în filme, sperând că plânsul îmi  vor aduce afecţiunea şi aprecierea ta. De fapt, plânsul a trezit inițial în tine mila, compasiunea și apoi teama! Înțeleg de ce ai plecat! Și ți-am dat la plecare și geamantanul durerilor mele, aşteptând să te reîntoci senin în relația cu mine și fără a-mi înapoia bagajul propriilor nemulțumiri…sperasem că-l vei arunca tu la gunoi, că vei face tu toată treaba asta “murdară” în locul meu… Dar de fiecare dată m-am trezit cu o geantă mai mare, mult mai plină de temeri şi supărări. ..și m-am supărat și mai mult pe tine! Îmi cer iertare…

Când ai dat cu mine de “pământ” am înţeles din acest gest doar abandon, neasumare şi laşitate! Însă eu eram aceea care se abandona suferinţei confirmându-mi tiparul traumei cum că nu merit să fiu iubită. Mă agăţam disperată de cuvintele tale hotărâte că “S-a terminat!” ca fiind jocul meu indecis şi şantajist de-a “te iubesc/ nu te iubesc”.

Mi-ai dorit binele şi m-ai vrut alături de tine să facem o echipă…doar că eu nu ştiam cum să te însoțesc fără să sufăr căci nu ştiam a iubi! Nu am fost capabilă să gestionez sensibilităţile, fricile, vulnerabilităţile, ca să-ți rămân alături în frumoasa călătorie a iubirii.

Iartă-mă pentru relația toxică oferită, plină de dependențe şi ascunzișuri…

Iartă-mă, căci nu te-am iubit, ci am învăţat să devin femeie! Îmi cer iertare pentru “Te iubesc”-urile neadevărate declarate în virtutea relaţiei…

Îmi pare rău că nu te-am îmbrăţişat, dar ți-am cerut îmbrăţişări multe…

Iartă-mă că ți-am cerut soarele şi luna de pe cer şi că ți-am pus la îndoială bărbăția când nu mi-ai putut oferi imposibilul, deși eu nici măcar posibilul nu ți-l aduceam în viața ta…

Iartă-mă pentru dovezile mele de putere în fața ta! Am concurat cu tine crezând că nu îți place femeia tandră, firavă, care are nevoie de susţinere!

Iartă-mi acuzațiile referitoare la căutarea iubirii fizicale! Am fost femeia masculină care se apăra mereu de tine etalând duritate, egoism, egocentrism, iresponsabilitate, care iubea la rândul său doar trupește…

Îți mulţumesc că mi-ai suportat toanele de “femeie” nebună, prea vorbăreaţă, prea puternică sau prea slabă de înger!

Îți mulţumesc că ai crezut în mine când eu eram total debusolată! M-ai învăţat că faptele mărunte şi nevoile nesemnificative sunt mult mai importante în legătura iubirii, decât măreţia unor acte imposibile.

Te-am traumatizat sperând că aşa voi scăpa de propriile-mi traume…Am greșit față de tine, dar în primul rând față de mine! Însă, fără aceste greșeli nu aș fi devenit femeia de acum…la fel de sensibilă, dar curajoasă în a-mi etala vulnerabilitățile…Tu ai contribuit la curajul meu, iar acum sunt pregătită să iubesc, de fapt să mă iubesc! Acum nu mai disper, acum înțeleg rolul meu în viața ta și pe al tău în a mea! Dar, mai presus de toate, înțeleg ce rol am avut și am eu în viața mea, și anume să accept iubirea!

Cu recunoștință și afecțiune,

Femeia!