Remember 2014

Acest an a fost marcant pentru mine! Evident, daca ma uit cu atentie in urma si fac o socoteala, identific si alti ani despre care am declarat ca au fost semnificativi. Doar ca acum sunt constienta de mine si ma pot asuma! Stiu mai multe despre mine! Aleg in cunostinta de cauza si nu conjunctural!

Imi amintesc anul 2012! Incarcat an! Si lung…cu lectii…lectii grele, dure. Am inceput acel an intr-o relatie neacceptata de familia partenerului meu. Mai mult, acel an a debutat cu decesul tatalui fostului meu iubit, deces pentru care eu am fost responsabila 100% in conceptia rudelor sale. „A murit de inima rea! Ea l-a omorat!” Mi-am asumat o vina cumplita, dificil de purtat si, mult mai greu resimtita atunci cand partenerul meu a disparut efectiv din viata mea fara nici o vorba! Plecase pentru a indeplini cele „paganesti” si bisericesti si a linisti astfel constiinta proprie si a familiei sale. Trei luni. In acea perioada am inceput sa scriu. Era o forma de eliberare. Cautam sa inteleg, sa ma acuz sau sa ma absolv de vina! Plangeam prin scris! Ma simteam o blestemata! O neavenita! Fara sanse in viata! O criminala! Treceam de la agonie la extaz si mi-era rusine sa spun cuiva ce e cu mine. Simteam ura si pentru asta ma simteam si mai incarcata. Simteam compasiune si asa preluam din problemele celuilalt! Speram prosteste si fara obiective. Ma lasam in voia sortii si credeam abitir in destin.

Si ca sa mi se confirme inteaga zona de confort, acelasi an, 2012, s-a incheiat cu moartea bunicului meu! Am simtit ca platesc pentru toate relele pe care le gandisem sau nu! Meritam sa mi se intample nenorociri pentru ca ma consideram o persoana rea! Am trecut prin acest travaliu al durerii fara partenerul mai sus amintit. Relatia o reluaseram in primavara doar ca sa o incheiem apoteotic peste cateva luni. Scurt din partea lui! Cu crize si jelanii din partea mea!

Pentru ca mi-a taiat orice forma de comunicare cu el, ii scriam. Prindeam curaj sa imi expun durerea stiind ca oricum el nu va stii, deci nu voi avea cui sa dau socoteala. Asa am descoperit cata placere simt cand scriu. Mi-am cizelat expunerile. Si m-am oprit din a-i mai scrie lui si am inceput sa-mi scriu mie. Simteam ca asa aflu despre mine! Ca este o cale mai usoara, mai nedureroasa de a ma vedea. Eram din ce in ce mai sigura ca nu ma va dobori ce voi afla despre mine! Simteam undeva in adancul meu ca alegerile pe care le facusem pana la acel moment aveau un motiv unic si clar, dar greu sa il recunosc. Nu ma iubeam. Nu ma apreciam. Nu credeam in mine. Imi era teama sa-mi asum ceea ce reprezentam. Imi era frica sa ma arat lumii asa cum sunt ca nu cumva sa fiu respinsa! Dar nu intelegeam ca prin toate aceste demersuri de autosabotaj, de fapt eu eram aceea care denigra, ura, subaprecia, devaloriza. Pe sine si implicit pe ceilalti.

O singura alegere buna am facut in 2012. Sa am curaj sa aflu despre mine. A fost o alegere inconstienta, naiva, dar atat de binevenita. Aveam nevoie de o metoda de a ma readuce la viata si de a-mi dezvolta cariera, Szondi! Primul lucru bun pe care l-am facut vreodata in viata legat de mine si de care nu m-am indoit o clipa! Doream sa inteleg de ce atrag un anumit tip de oameni in viata mea. Sa pricep de ce „pe ce pun mana stric, distrug”.

Si acum, revin la 2014! Anul meu scump si drag in care durerile psihice au fost suportabile pentru ca de data asta mi-am ascultat nevoile. Am discutat cu mine. Am continuat sa scriu. Am indraznit sa dau forma fizica ideilor si viselor ce nutreau in interiorul meu.

Am ales! Sa ma desprind de o suferinta care nu era a mea (vezi povestea inceputului lui 2012). Resentimentele te tin legat de persoane care nu mai fac parte din viata prezenta.

Am ales! Sa accept ca imi este teama si mor de frica atunci cand tensiunea realitatii si presiunea sociala pareau a fi dusmanii mei. Frica este catalizator, panica ucide!

Am ales! Sa cred ca timpul rezolva si vindeca unele rani. Am priceput, in sfarsit, ca unii oameni nu sunt pregatiti sa se asume pe ei insisi. Profunzimea si varsta inaintata a unui mod de a te apara de tine te vor trage inapoi, in cel mai bun caz vei stagna!

Am ales! Sa nu mai stau in patratelul femeii care in copilarie nu a avut figura paterna prezenta. Femeia este autentica si echilibrata in cuplu functional, indiferent de cine a luat sau nu parte la cresterea si educatia acesteia.

Am ales! Sa imi asum consecintele felului meu de a fi si sa nu mai fiu atat de aspra cu mine insami. Cu cat te judeci mai mult, cu atat te vei simti judecat de altii. Recomand autoanaliza pozitiva, este constructiva!

Am ales atat de multe si sunt atat de fericita ca am facut alegerile cu inima si cu o minte limpede!

Mi-am infruntat si depasit niste temeri nefondate! Asadar am zburat pentru prima oara cu avionul si am observat ca imi fusese teama de ceva ce nu incercasem! Am traversat marea o noapte intreaga cu feribotul si, recunosc, am fost mai in elementul meu decat in aer! Am petrecut mai mult de 48 de ore cu o persoana pe care, in alte dati, nu o putusem accepta si ma enerva; nu i-am mai dat voie sa ma responsabilizeze, astfel ca nu mi-am mai asumat neimplinire sale. M-am mutat in alt oras. Am schimbat mediul de munca si colegii. Dar le-am facut! Si am aflat despre mine cate credinte false avusesem legat de anumite aspecte ale vietii si lucruri materiale. Banuiam eu, dar acum sunt sigura ca pana nu incerci sa faci nu ai de unde stii cum va fi si ce rezultate va da!

Iar cea mai importanta sedimentare a emotionalului meu a fost momentul in care am descoperit ca replica „niciodata sa nu spui niciodata” este adevarata! Mi-am reintalnit marea dragoste, omul care isi asuma pierderile personale si relatiile familiale si nu le pune niciodata pe umerii mei. Barbatul cu care simt iubirea ca pe o pace si liniste interioara, fara remuscari si fara invinuiri! Fara plecari si fara reveniri, de data asta. Fiindca am ales inspirat si asumat! Vreau sa-mi fie bine! Tu nu vrei asta pentru tine?
2014 a insemnat sa ma reintorc intr-un trecut indepartat, uitat, si sa-mi reamintesc cum fusesem odata si sa observ ce s-a modificat la mine. Asa mi-am validat scala de valori pe care o am in prezent si gradul de maturitate! Vad cu aceiasi ochi, dar e al naiba de diferit totul! Astfel ca, am pus in aplicare ceea ce mi se predase in 2012! De abia acum am inteles ca acele evenimente au fost lectii. Am invatat ceva din ele. Si inca invat. Iar in prezent nu ma mai sperie suferinta. Pentru ca ea nu exista ca mod de a trai, ci ca mecanism de aparare! Acum pot privi in urma mea fiindca ma accept mai mult si asa am posibilitatea sa ma cunosc in profunzime..

2014 a fost un an al curajului de a ma infrunta iubindu-ma si este doar inceputul!

Va doresc ca ale mele ganduri sincere sa va inspire in a va alcatui lista, mentala sau pe hartie, obiectivelor de indeplinit ori spre care tanjiti in anul 2015! Sa va faceti curaj si sa actionati. Apoi veti putea sa va formati o parere despre! Astfel veti decide liber de orice preconceptie si stereotip daca sa va fie teama ori ba, daca vi se potriveste sau nu!

Sunt alaturi de voi si va imbratisez cu iubire!

Femeia împotriva Bărbatului sau Bărbatul împotriva Femeii?

Femeie iubești Bărbatul? Bărbate iubești Femeia?

Dacă răspunsul este negativ, înseamnă că sunteți orbi amândoi și nu sunteți pregătiți să recunoașteti starea de iubire din teama expunerii vulnerabilității…

Dacă răspunsul este afirmativ, atunci de ce nu acceptași love story-urile care au întotdeauna happyend? Care este problema voastră de nu puteți construi în relație, deși încercați o conectare? Vă iubiți...Așa ați răspuns, nu? Și atunci? De ce Unul împotriva Celuilalt? De ce în tabere opuse? De ce în raport de concurență? Aveți ceva să vă demonstrați?

Aș putea continua interogatoriul…răspunsurile voastre sunt predictibile! Nu aveți nimic Unul cu Celălalt, vă doriți, vă susțineți, dar când se termină e jale! Dintr-o dată vă urâți de moarte, împărțiți și ce nu-i al vostru, vă demonstrați IAR care este mai puternic sau care își gestionează cel mai bine suferința…Iar aș putea alcătui o listă lungă de dovezi de iubire, căci asta sunt, chiar și după despărțire, dovezi de iubire! Bine, bine! O iubire mai ciudată, nebună, plină de aversiune. Ați putea-o redenumi IUBIRE ÎMPOTRIVA CELUILALT!

Dar să derulăm puțin firul poveștii în sens opus curgerii sale normale! Și ce vedem la începuturi? Bărbatul o caută pe mama sa, că așa spune teoria, în Femeia de lângă el. Bingo! A identificat figura maternă în figura Femeii! Și începe cucerirea! Sau mai bine zis, recucerirea! Îi arată cât este de independent, dar totuși legat de Femeie printr-un interes manifestat subtil. Flori (asta pe vremea bunicii, nu?), mesaje pe facebook, o cină (asta de pe vremea mamei), un film 3D (că e la modă)…În fine, nu intru în amănunte aici deoarece fiecare Bărbat are strategia sa, specifică, învățată de la mamă și aplicată întâi tot cu aceasta. Într-un cuvânt, obține atenția Femeii, dar nu fățiș! Iar Femeia trebuie să înțeleagă mesajele foarte codificate ale Bărbatului, să nu întrebe de ce și cum, pur și simplu să dețină un translator invizibil spontan (așa cum are mama lui).

Dragii noștri Bărbați, nu vă supărați tare de cele spuse mai sus! Noi vă iubim oricum! Și ca să și suținem declarația, vă spunem că și noi îl căutăm pe tata în voi! Vă vrem iubit, prieten, frate, tată…Că așa am văzut noi că era tata cu mama! Asta în momentele de fericire! În restul timpului, vă dorim reci, nepăsători, nedeclarativi, detașați!

Deci, Femeia și Bărbatul se tatonează acum! Mama își sfătuiește Băiatul să îi acorde atenție, să-i dea importanță noii cuceriri…doar așa o va prinde în mreje! Tatăl își protejează Fiica amintindu-i că ea are demnitate și nu trebuie să se lase cu una, cu două! Dar cei doi îndrăgostiți tot cum le fură inima mintea fac! Și se iubesc! Și se iubesc! Până când mama Bărbatului din Femeia iubită se alarmează, devine hiperprotectivă, hipervigilentă, posesivă, prea iubitoare…Iar tatăl Femeii din Bărbatul iubit începe să gelozească, suspicioneze, epateze și să impună…Sună cunoscut, Femei și Bărbați?

Dar nu e timp de clarificat pe mama din Ea și pe tatăl din El…Și se iubesc cei doi! Și se iubesc! Până când maturitatea mamei din Femeia iubită atinge stabilitatea (căsătorie, casă, copii), iar independența tatălui din Bărbatul iubit parcă ajunge la stabilitate, dar alta (carieră, prieteni). Acest moment critic poziționează Femeia și Bărbatul în opoziție (ca la horoscop). Astrele nu le mai surâd…Relația mamei și tatălui din Femeia și Bărbatul care se iubesc sunt acum unul împotriva celuilalt. Își caută defecte și și le evidențiază reciproc, luptă pentru control și dominație în relația celorlalți doi, Femeia și Bărbatul, care săracii sunt inerți…

Care este soluția? Despărțirea! Dar Femeia și Bărbatul nu își doresc asta! În schimb, mama și tatăl regăsiți unul în celălalt nu mai pot relaționa nicicum! Este imposibil! Cine câștigă dintre cei patru? Cine rămâne cu cine? Cine se va iubi cu cine? Cine va iubi împotriva celuilalt?

Eu risc și dau cu banul! Dacă e pajură Femeia rămâne cu tatăl său pe care să-l iubească împotriva Bărbatului. Dacă moneda pică cu banul în sus, pariez clar pe relația Bărbatului cu mama sa din toate Femeile ce le va întâlni la un moment dat în viața sa! Și dacă pică moneda pe muchie, se rotește în muchie? Ramâne Femeia cu Bărbatul sau Bărbatul cu Femeia? Unul împotriva celuilalt…