Psihologia Alegerii-Psihodiagnostic proiectiv si psihoterapie analitica

Scumpii mei prieteni,

Sunt onorată că am ALES să vă împărtășesc ce am făcut, simțit, trăit, filtrat, conștientizat, asumat, schimbat și/ sau păstrat pe parcursul celor 30 de ani de când, printr-o alegere ciudată a părinților mei, am aterizat printre „străini”. Spun străini fiindcă ani de zile mi s-a pus patalamaua de ciudată, diferită, „oaia neagră” a familiei…și eu eram altfel doar pentru că purtam niște ochelari urâți și mari cât jumătate de față, deci eram „aragaz cu patru ochi”…în adolescență am aruncat ochelarii și am umblat orbește vreo câteva săptămâni și am privit lumea cruciș până când ochiul stâng s-a despărțit de cel drept…Vedeți! Până și ochii mei se iubeau atât de mult încât stăteau lipiți, mai mult stângul de dreptul, decât invers…După break-up-ul ochilor mei simpatici, m-am simțit grasă, deci urâtă! Alte zbateri, alte culmi de traversat…Dacă stau bine să mă gândesc, încă mă mai simt grasă și urâtă din când în când și cred că întotdeauna am avut probleme cu partea stângă a corpului meu…

Eu, Alien-ul, nu am profesat ca psiholog imediat după facultate. Nu! Păi cum? Eu să fac lucrurile ca toată lumea? Neah!…În timpul anilor de studenție am cochetat cu voluntariatul într-un ONG, am urmat ore de dezvoltare personală premergătoare formării în Psihodrama clasică…am renunțat…și am regretat…apoi m-am bucurat, căci alte uși ale posibilităților mi s-au deschis! Eram atât de sătulă de birocrația din spatele devenirii mele ca „psiholog legal”, cu acte în regulă, încât mi-am făcut o promisiune: „Gata cu psihologia! Nu e pentru mine!” Ce visasem eu despre meseria aceasta nu avea nici o legătură cu realitatea 🙂

Așa că am avut un job de secretară în capitală, apoi am lucrat în resurse umane în orașul meu de suflet, Sibiu… ca până la urmă să revin în orașul natal și să practic psihologia clinică în cabinetul celui care mă superviza! Ciudată întorsătură luase viața mea! Parcă îmi promisesem ceva…dar dacă nu m-aș fi „plimbat” atâta prin mine, când cu mine, când fără mine, n-aș fi învățat că alegerile importante vin de la sine, în urma alegerilor aparent nesemnificative!

Lungul și sinuosul meu drum către mine, cu chinurile și frământările de rigoare, era predestinat! Și cred cu tărie că nimeni, dar nimeni nu a contribuit la propria-mi dezvoltare personală, decât alegerile făcute de MINE! Bineînțeles că am fost sfătuită, cenzurată, ajutată de numeroasele persoane întâlnite în al meu periplu…însă nici măcar puterea exemplului sau susținerea totală nu m-a determinat să aleg în felul în care am făcut-o…decât eu…

…și am ales Testul Szondi! Am ales ceea ce refuzasem mereu, respinsesem și bagatelizasem permanent: psihanaliza, psihologia adâncimilor, interpretarea pe baza simbolurilor, nematerialul, nepragmaticul, nepalpabilul…Am ales să-mi spun lucrurilor pe nume, să-mi spun verde în față, să iubesc neprevăzutul și să zâmbesc printre lacrimi. Căci Enigma szondiană mi-a amintit de spiritualitate, genetică, matematică, iubire de sine, credință și înfruntarea părții mele negative!

Am învățat în ultimii 3 ani despre mine lucruri surprinzătoare! Că sunt om și că am dreptul să greșesc! Că iubirea păintelui nu se cîștigă ori se merită, ea se împărtășește pur și simplu! Că am iubit cu posesiune, cu disperare, cu înălțare, cu luminare! Că am suferit când l-am pierdut pe El și că este ceva normal să suferi și să arăți asta celor din jur. Și încă învăț cum să aleg ce este cel mai bine pentru mine fără a mă simți vinovată că nu mă mai gândesc întâi la ceilalți! Învăț să mă iubesc și să mă apreciez! Învăț că exist!

Așadar, sunt om și prieten, mai presus de psihologul cu diplome! Suntem egali…Am multe suferințe și neputințe emoționale, am trăit momente traumatizante, am produs trauma altora, am plâns, am râs, am iubit și am urât, n-am știut și am descoperit, am multe de învățat de la voi și împreună cu voi…deci relația noastră va fi bazată pe reciprocitate, nu pe unilateralitate…Îmi doresc să interacționăm “aici și acum” pentru a împărtăși momente frumoase, dar și din cele mai puțin plăcute ochiului uman și și să parcurgem împreună, dar totuși separat, drumul către interiorul inimii…căci acolo că așteaptă autentica și fireasca ALEGERE!

Vă îmbrățișez…pe rând,

Oana-Cristina 🙂

Name(obligatoriu)

Email(obligatoriu)

Website

Comment(obligatoriu)

Trimite

Δ