Scumpii mei prieteni,

Sunt onorată că am ALES să vă împărtășesc ce am făcut, simțit, trăit, filtrat, conștientizat, asumat, schimbat și/ sau păstrat pe parcursul celor 30 de ani de când, printr-o alegere ciudată a părinților mei, am aterizat printre „străini”. Spun străini fiindcă ani de zile mi s-a pus patalamaua de ciudată, diferită, „oaia neagră” a familiei…și eu eram altfel doar pentru că purtam niște ochelari urâți și mari cât jumătate de față, deci eram „aragaz cu patru ochi”…în adolescență am aruncat ochelarii și am umblat orbește vreo câteva săptămâni și am privit lumea cruciș până când ochiul stâng s-a despărțit de cel drept…Vedeți! Până și ochii mei se iubeau atât de mult încât stăteau lipiți, mai mult stângul de dreptul, decât invers…După break-up-ul ochilor mei simpatici, m-am simțit grasă, deci urâtă! Alte zbateri, alte culmi de traversat…Dacă stau bine să mă gândesc, încă mă mai simt grasă și urâtă din când în când și cred că întotdeauna am avut probleme cu partea stângă a corpului meu…

Eu, Alien-ul, nu am profesat ca psiholog imediat după facultate. Nu! Păi cum? Eu să fac lucrurile ca toată lumea? Neah!…În timpul anilor de studenție am cochetat cu voluntariatul într-un ONG, am urmat ore de dezvoltare personală premergătoare formării în Psihodrama clasică…am renunțat…și am regretat…apoi m-am bucurat, căci alte uși ale posibilităților mi s-au deschis! Eram atât de sătulă de birocrația din spatele devenirii mele ca „psiholog legal”, cu acte în regulă, încât mi-am făcut o promisiune: „Gata cu psihologia! Nu e pentru mine!” Ce visasem eu despre meseria aceasta nu avea nici o legătură cu realitatea 🙂

Așa că am avut un job de secretară în capitală, apoi am lucrat în resurse umane în orașul meu de suflet, Sibiu… ca până la urmă să revin în orașul natal și să practic psihologia clinică în cabinetul celui care mă superviza! Ciudată întorsătură luase viața mea! Parcă îmi promisesem ceva…dar dacă nu m-aș fi „plimbat” atâta prin mine, când cu mine, când fără mine, n-aș fi învățat că alegerile importante vin de la sine, în urma alegerilor aparent nesemnificative!

Lungul și sinuosul meu drum către mine, cu chinurile și frământările de rigoare, era predestinat! Și cred cu tărie că nimeni, dar nimeni nu a contribuit la propria-mi dezvoltare personală, decât alegerile făcute de MINE! Bineînțeles că am fost sfătuită, cenzurată, ajutată de numeroasele persoane întâlnite în al meu periplu…însă nici măcar puterea exemplului sau susținerea totală nu m-a determinat să aleg în felul în care am făcut-o…decât eu…

…și am ales Testul Szondi! Am ales ceea ce refuzasem mereu, respinsesem și bagatelizasem permanent: psihanaliza, psihologia adâncimilor, interpretarea pe baza simbolurilor, nematerialul, nepragmaticul, nepalpabilul…Am ales să-mi spun lucrurilor pe nume, să-mi spun verde în față, să iubesc neprevăzutul și să zâmbesc printre lacrimi. Căci Enigma szondiană mi-a amintit de spiritualitate, genetică, matematică, iubire de sine, credință și înfruntarea părții mele negative!

Am învățat în ultimii 3 ani despre mine lucruri surprinzătoare! Că sunt om și că am dreptul să greșesc! Că iubirea păintelui nu se cîștigă ori se merită, ea se împărtășește pur și simplu! Că am iubit cu posesiune, cu disperare, cu înălțare, cu luminare! Că am suferit când l-am pierdut pe El și că este ceva normal să suferi și să arăți asta celor din jur. Și încă învăț cum să aleg ce este cel mai bine pentru mine fără a mă simți vinovată că nu mă mai gândesc întâi la ceilalți! Învăț să mă iubesc și să mă apreciez! Învăț că exist!

Așadar, sunt om și prieten, mai presus de psihologul cu diplome! Suntem egali…Am multe suferințe și neputințe emoționale, am trăit momente traumatizante, am produs trauma altora, am plâns, am râs, am iubit și am urât, n-am știut și am descoperit, am multe de învățat de la voi și împreună cu voi…deci relația noastră va fi bazată pe reciprocitate, nu pe unilateralitate…Îmi doresc să interacționăm “aici și acum” pentru a împărtăși momente frumoase, dar și din cele mai puțin plăcute ochiului uman și și să parcurgem împreună, dar totuși separat, drumul către interiorul inimii…căci acolo că așteaptă autentica și fireasca ALEGERE!

Vă îmbrățișez…pe rând,

Oana-Cristina 🙂

5 gânduri despre &8222;Despre mine&8221;

  1. Neaţa! Cam târzie pentru că sunt trei ciururi trecute de 11 🙂 Mi-a plăcut ce am citit până acum pe blogul tău. Mă voi întoarce cu drag, de fiecare dată. Am senzaţia că am fi fost tovarăşi în Siddharta lui Hesse. Îţi voi spune asta dupa ce iti citesc mai mult gândurile şi cuvintele. Zi veselă şi frumoasă de început de mai!

    Apreciază

  2. Este minunat ce am citit aici la tine! Ma regasesc 90%! Si eu sunt tot asa ca tine ,,atât de sătulă de birocrația din spatele devenirii mele ca „psiholog legal”! Voi citi si alte articlole si sigur voi reveni! Te imbratisez cu drag ❤

    Apreciază

Raspunde

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s